Modurile naturii materiale
Bhagavad Ghita spune că Substanța Superioară, totală a acestei lumi este Brahman care se divizează în Jive și prakriti, Jivele sunt entitățile vii ce sălășluiesc în diverse corpuri materiale construite din prakriti- substanța materială, organică. La baza lui prakriti stau cele trei moduri ale naturii materiale sau în sanskrită - guna ce se traduce ață, frânghie sau culoare: virtute sau bunătate (sattva) , pasiune (radjas) și ignoranță (tamas). Jiva este condiționată de influența gunii de care este dominată. Deci jiva este supusă în mod obligator acestor forțe directive, gune. Gunele nu există în mod pur, și ele mai au și proprietatea de a schimba, de a cicla, într-o perioadă poate să prevaleze virtutea sau bunătatea apoi pasiunea, uneori predomină ignoranța, dar totuși pe parcursul vieții de obicei predomină o gună și trecerea dintr-o gună (mod) în alta/ul nu chiar așa de ușor se face, dar totuși este posibil, datorită în primul rând cunoașterei și ulterior al aplicării a acestei cunoașteri în practica vieții.
Aici în caest tabel sunt prezentate succind descrierele pentru fiecare ipostază a vieții, formă de activitate sau element al naturii care diferă în funcție de guna de care este determinat.
| Guna (Modul) | Ignoranță- Tamas | Pasiune- Radjas | Virtute- Sattva |
| Condiționarea | Nebunie, indolență, somn. | Dorințe și năzuințe nelimitate pentru fructul activității. | Iluminare, eliberează de urmările păcatelor Perceperea fericirii și cunoaștere |
| Moartea | Planete inferioare, infern, forme inferioare de viață cum ar fi plante, insecte sau animale. | Oameni, cei angajați în activități fructuoase Planete pământene. | Planete superiare, zei sau semizei, înțelepți. |
| Rezultă, se dezvoltă (în final) | Prostie, nebunie, iluzie. | Mizerie, lăcomie. | Rezultat pur care nu condiționează, cunoaștere autentică. |
| Credință, închinare, servire. | Stafii, spirite, strămoși, răposați. | Oameni puternici ai acestei lumi, politiceni, împărați, conducători, superiori. | Semizei, zei, Forțe divine, Natură. |
| Austerități și penitențe | Fără a distribui prasadam- mâncare sfințită la altar, fără intonarea imnurilor vedice, fără răsplată pentru preoți și fără credință. | Din mândrie și egoism, crunte, torturează corpul propriu și Suprasufletul ce se află în el. | Venerarea Domnului, a brahmanilor, a maestrului spiritual, a superiorilor cum ar fi părinții, curățenie, simplitate, celibat și nonviolență |
| Hrană/ Alimente | Stricată, ce urât miroase Hrană pregătită cu mai mult de 3 ore înainte de a fi mâncată, fără gust, rămășițe și lucruri de natins (ucchistam)- Carnea și oase, rămșițe de animal. | Prea iute,sărată, fierbinte sau prea rece, uscată, acră- aduce durere, întristare, boli. | Prelungește viața, purifică existența, dă putere, sănătate și fericire. Suculentă și grasă. Asta sunt: fructele, legumele, cerealele și lactatele. De asemenea mierea, nucile și pomușoarele ce pot fi folosite în alimentație |
| Caritate | Se face în loc necurat, la vreme nepotrivită, este oferită unei personae nedemne, fără respectul și atenția cuvenită. | Cu aștepare a răsplății sau a fructului sau pentru faima proprie și statut social. | Se înfăptuiește ca îndatorie fără așteptarea răsplății, la timpul și locul potrivit, data celui care o merită. |
Cel ce nu urăște iluminarea, atașamentul și iluzia atunci când ele sunt prezente și nici nu tânjește după ele atunci când ele dispar care este neoscilat și netulburat de toate aceste reacții ale calităților (modurilor) materiale, rămânând neutru și transcendent, cunoscând că doar modurile acționează; cel care este situat în sine și privește la fel fericirea și nefericirea; care privește cu aceleași ochi o grămadă de pământ, o piatră sau o bucată de aur; care este egal în față dezirabilului și indizirabilului; care este satbil, simțindu-se la fel de bine în prețuire și desprețuire, onare și dezonare; care tratază la fel de bine atât prietenul cât și dușmanul și care a renunțat la toate activitățile materiale- astfel de persoană se spune că a transces modurlie naturii.
Deci el sa situat în nirguna, guna pură sau se mai spune că nu este influențat de gune, asta și se numește eliberarea, nirvana în buddism sau stabilirea în brahman în sistemul lui Șancaraacearia, sau atingerea stării de Zen, atigerea lui Dao în Daoism. Atingera a acelui element pur, necondiționat, transcendet, superior, dar autentic pentru ființa vie deoarece are o natură identică, congruentă cu ea.
Istoria religiilor: descrierea esențial- conceptuală.
Tot așa cum copilul la grădiniță are un educator, în clasele primare deja este primul profesor sau profesoară, la gimnaziu el este instruit de mai mulți profesori, dacă mai face și colegiu aici iarăși sunt alți pedagogi și în final la universitate sau la academie el preia cunoștințele de la profesorii universitari.
În asemenea mod cunoașterea desăvârșită sau cunoașterea inițială este dată de către Personalitatea Supremă a Domnului sau de către reprezentanții Lui sub diferite forme și în dependență de nivelul pregătirii, inteligenței emoționale, sociale și intelectuale a oamenilor deasemenea se ia în cosiderație situația social- politică dominată de circumstanțele istorico- culturale. Ei încearcă ( și asta le reușește) să-i ridice la un nivel mai avansat, până în final la realizarea perfecțiunii vieții, la dragostea absolută. Tot asemenea cum în modelul prezentat mai sus este redată integrarea socială și formarea unui specialist sau preluarea unei profesii.
Scripturile vedice sunt 99 % constituite din cunoașterea profană, laică. Deci este acea cunoaștere care îl ajută pe om să își satisfacă simțurile, să dobândească bunuri materiale. Și doar un procent destinat cunoașterei spirituale sau științei transcedente, care îl ajută pe om să se elibereze de lanțurile naturii materiale.
În timpurile vedice oamenii practicau sacrificarea animalelor. Deci erau niște brahmani dotați cu forță interioară și cunoaștere pentru citirea, intonarea, pronunțarea corectă a a mantelor, imnurilor vedice, care permiteau să dea acelui animal ucis un corp nou, corp de om sau de animal mai tânăr.
Aceasta era numită Yaghia, adică aducerea de sacrificiu. Întreaga civilizație era bazată pe yaghia. Adică totul se făcea pentru purificare, cu alte cuvinte- atc sacru -religios.
Însă există o proprietate, și Krișna spune despre asta în Bhagavad- Ghita. Privind faptul că religia are tendința de a degrada :Yada yada hi dharmasia, glanir bhavati bharata. Atunci când dharma decade, sau religia se destorsionează, Eu vin din epoca în epocă.
Adică normele sociale au tendința de a se abate de la forma inițial stabilită.
Și la fel sa întâmplat și în acea perioda atunci când oamenii au început să nu mai facă sacrificii și să mănânce carne din propria dorință. Care este diferența dintre cei care mănâncă carne, care se numesc mleciha și cei care mănâncă carne, în civilizația vedică și nu sunt numiți mleciha? Ei mănâncă carne în conformitate cu scripturile. Deci ei mănâncă carne dar nu se numesc mleciha pentru că mâncând carne în conformitate cu scripturile ei treptat se vor dezice de această ocupație.
Ei au început să mănânce carne din propria dorință nefăcând yaghia- sacrificiu. Tot așa cum cei care consumă alcool caută să o facă cu orice ocazie, principală este dorința de a consuma, și ocazia poate să se formeze în fiecare zi, principal este de a vrea, să se consume.
Și aproximativ cu 3000 de ani în urmă vine domnul Buddha și el neaga vedele pentru că sensul lor a fost distorsionat, împărații conflictau, oamenii conflictau, sociaetatea se afla în criză. Oamenii au deviat de la principiile religioase.
El a instalat principiul non-violenței - ahimsa. El a spus că nu există viață după moarte și filozofia lui se numește atma-anatma-vada inexistenta sufletului și a lui Dumnezeu. Suferința vine din existență și din dorință- spune el. Ca să scapați de suferință mergeți în nirvana în non-existență. Tot odată, foarte interesant lucru că budismul nefiind religie este foarte nobil și moral, promovând niște valori superioare.
Buddha învăța astfel: să nu ascultati pe nimeni să vă axați doar pe experiența voastră, dar aici era șiretlicul. Pentru că ei îl ascultau pe Buddha )). Care este menționat în Șrimad-Bhagavatam ca încarnare a lui Krishna sau Vișnu, Domnul Suprem.
Mai apoi vine Șankaracarya cu advaita-vada sau brahmavada și el spune că totul este iluzie în afară de Brahman care este substanța primordială și din care noi toți facem parte. Și filosofia dată se aseamănă cu cea budistă doar că Șankaracharya urma scopul de a readuce autoritatea vedelor. În special cei care îl urmază știu, că renumita Vedanta-sutra începe cu aforismul athato brahma gigyasa - iar acum a venit timpul să dai întrebări despre Brahman. Ei (admiratorii lui Șankaracarya) studiază intens Vedanta-sutra.
Apoi vine Ramanudja acarya (cel care învață prin exemplul propriu). El introduce deja termeni precum: serviciul devoțional, Dumnezeu (Suprema Personalitate a Domnului), suflet, și spune că sufletul și Dumnezeu sunt egali ca calitate și diferiți ca cantitate.
Însă Madhava acrya spune că sufletul, ființa vie e diferit/ă de Dumnezeu și nu există contopire este doar o contopire aparentă. El învăța discipolii săi în felul următor, el spunea: aduceți două pahare la jumate pline cu apă și încă un pahar în care trebuia să toarne acele pahare care erau pline (sau goale) la jumatate cu apă și îi întrebă- Oare sa contopit apa in pahare? Nu. Ea sa făcut mai multă, aceasta este doar o contopire aparentă. Tot așa cum de exemplu- un papagal verde se află pe un copac cu multe frunze verzi și se poate spune că el sa contopit, dar el își păstrează individualitatea tot așa cum copacul își păstrează individualitatea (sunt două entități separate).
Și de ce a venit kali-yuga? Pentru a repezi degradarea societății. Pentru că existau oameni care așteptau ca această perioadă să înceapă pentru că în această epocă este permisă orice satisfacție senzorială, de oricare tip.
Și apoi a venit Chaitanya Mahaprabhu.
Există două linii spirituale: bibleică și vedică.
Și acolo unde oamenii trăiesc în certuri și în conflicte acolo se instalează conceptul de Dumnezeu în ipostază de judecător. Deci în așa sistem de funcționare socială este nevoie de pedeapsă și remunerare. Adică este lege, care dictează niște norme și urmând aceste norme noi primim remunerare, încălcându-le suntem pedepsiți. Astfel de relatie sa stabilit între oameni și Dumnezeu. Dumnezeu fiind în formă, în ipostază de judecător. Și atunci când Isus a salvat un bolnav sâmbăta și a oprit uciderea desfrânatei lumea era revoltată. De ce? Pentru că în lege scrie că sâmbăta nimeni nu trebuie să lucreze și tot acolo este stipulat că cel care a comis adulter trebuie ucis cu pietre. Asta înseamnă că el nu îl iubește pe Dumnezeu. El a adus un concept mai superior, niște relații mai apropiate referitor la înțelegerea Cine este Dumnezeu, și ce relație poate fi între ființa vie, om și Dumnezeu.
El a spus iubește-L pe Dumnezeu și pe apropele tău cu toată inima ta, din tot sufletul tău.
Întorcîndu-ne la Ciatanya Mahaprabhu care a instalat yuga-dharma anume încântarea a sfintelor Nume a Domnului Suprem. Cea ce poate să aducă omul (ființa umană) la cea mai evoluată treaptă a trăirilor transcendentale la Iubirea necondiționată față de Dumnezeu, serviciu devoțional pur.
În accea perioadă trăia un conducător (în Bengalia) Ciant Kazi care era de tradiție musulmană. Ulterior el a interzis sankirtana (încantarea Numelui Domnului Suprem în metodă colectivă) . Și chiar și a stricat un mridang –tobă cu două membrane una mai mare și alta mai mică (îngustă). Și devoții Domnului Ciaitanya când iau povestit de cele întâmplate, el a ordonat ca să se organizeze un marș-protest la casa lui Kazi. El a adunat mulți devoți și ei au început sankirtana mergând înspre casa demnitarului. Acesta din urmă sa speriat, și atunci când a venit să vorbească cu el Domnul Ciatanya, a acceptat toate cele spuse. El a rămas yavana (musulman)- cel care consumă carne. Și aici este interesant că rămânând yavana el îi stima pe devoții Domnului suprem –Bhakta.
Asata deja este un model de civilizație vedică. Pentru că în civilizația vedică este loc pentru toți și pentru yavana și pentru mleciha dar există o ierarhie și un respect. Adică unul nu încurcă pe altul. Dacă omul vrea să rămână cea ce este el, el o poate face, dar tot odată era un mare respect pentru cei care merg pe calea devoțiunii pure și a servirii Domnului Suprem.