Identitatea autententică. Alternativa vedică pentru teoria lui Darwin
Recent savanții au demonstrat că corpul fizic, al nostru, se schimbă la fiecare 7 ani, deci dacă eu acum am 22 de ani, eu deja de trei ori mi-am schimbat corpul-este un proces de metabolism. Însă eu ca personalitate, am rămas acelaș, de fapt. Da, probabil s-au schimbat care-va convingeri, idei și cogniții, comportamente, dar purtătorul la toate astea și martorul schimbărilor sunt eu, nu?. Cine este deci acest eu?
Recent am primit o întrebare foarte interesantă de la un coleg: Cine sunt eu, om sau minte? Prin om avându-se în vedere corpul material brut (fizic). Și am răspuns că – nici una nici alta. Da, de înțeles că noi nu suntem acest corp probabil nu e atât de greu. Ne este complicat să ne gândim că suntem o botelie de apă (80%) și restu diferite săruri, acizi și gaze. Dar cum să înțelegem că nu suntem nici minte, adică acel flux de idei, cogniții și gânduri încărcate emoțional, care curge în noi sau prin noi. Pentru asta e nevoie de tehnici de meditație, contemplare, yoga, care la un moment dat ne vor permite să oprim mintea și, noi, ne vom vedea pe noi: în afara minții. Tot așa cum în cazuri de moarte clinică persoana se vede pe sine pe masa de oprație, cu medici împrejurul lui (său).
Corpul material este un mecanism care este dominat de sprit, și, este importantă evoluția spiritului sau a conștiinței, dar nu și a corpului fizic (material). Dat fiind faptul că unele animale se pot manifesta mai inteligent decât omul, asta demonstrează poziția inferioară a materiei în raport cu spiritul.
În Șrimad Bhagavatam care este comentariu autorului, la Vedanta- Sutra, ce este rezumatul tuturor Vedelor. Se descriu treptele evolutive în filogeneză, nu a evoluției corpurilor dar al evoluției conștiinței (spiritului) care trece dintr-un corp în altul, pornind de la cele mai inferioare forme de viață, precum: bacteriile și insectele și ajungând până la om- cea mai evoluată formă de viață.
După părerea savanților contemporani, oamenii asemănători cu maimuțele (homo-habilis) au apărut 25 milioane de ani în urmă. Cei care puteau merge drept 20 de milioane. Și homo-sapiensul omul civilizat 100.000 de ani în urmă.
Savantul și antropologul Michael. A. Cremo a publicat în cartea revoluționară, informația cărei a fost respinsă și cenzurată de către savanții și cercetătorii contemporani, adepți ai teorii calsice darviniste. Cartea se numește „Arheologia interzisă” („Forbidden Archeology”) și aici am menționat unele din descoperirele publicate în această lucrare:
În statul Nevada (SUA) au fost găsite unelte, urme de om datând cu circa 50 milioane de ani. Și un degete împietrit (130 milioane de ani).
În Boston niște zidari au descoperit într un strat de piatră datând cu o jumătate de miliard de ani, un vas înfrumusețat cu flori. Asta duce la ipoteza privind faptul că până la noi a existat o civilizație dezvoltată.
Până nu demult Biblia era considerată doar o adunatură de mituri, până când în regiunea Irakului savantul german Leonardo Wulii, în prima jumătate a secolului XX, a găsit orașul antic Ul considerat mitologic până acum.
Vikingii erau considerați doar o legendă scandinavă, până când în Danemarca nu a fost găsită o corabie de vikingi cu lungimea de 35 de metri.
De asemenea orașele egiptene, care erau considerate legende, Canobus și Heraclion au fost găsite de savantul francez Gadyo, la fundul mării mediterane, în anul 2000.
Apoi în anul 1930 câteva grupe de savanți englezi au găsit în regiunea Pakistanul, legendarele orașe Harapa și Mahejo-Daro, orașe asemănătoare după planificare cu cele romane (3000 de ani în urmă), însă ele datând cu 5.000 de ani în urmă, deci romanii au putut să reproducă așa ceva doar peste 2.000 de ani. Planificarea orașelor se axează pe o rețea de străzi centralizate, ce duc spre piața principală a orașului, tot aici funcționau o rețea de băi și un sistem de canalizare centralizat.
Referitor la faptul că savanții contemporani reproșează faptul că să fi fost o civilizație modernizată acum recent 5000 de ani în urmă atunci vor fi trebuit să fie găsite, descoperite, multe morminte sau oaseminte umane. Dar este o realitate care nu este luată în calcul, dat fiind faptul că în tradiția vedică în special în epicentrul acesteia, în India, oamenii erau expuși creamației și nu erau îngropați, până acum această tradiție în mare parte este păstrată în India dar și în alte țări din orient.
Un semn de civilizație este considerat prezența sau apariția scrisului. Dar cultura vedică afirmă viceversa, fenomenul scrisului este un aspect al degradării societății și nu a progresului acesteia. Сunoașterea vedică era transmisă pe cale orală, faptul se datora memoriei impecabile a brahmanilor care transmiteau cunoștințele posedate de ei de la învățător la elev. Totuși 3.000 de ani în urmă, unele manuscrise au fost reprezentate pe frunze de palmier, o parte din ele sau distrus, dar multe părți din texte, coincid cu cele scrise abia în secolul XVIII, atunci când în India a fost adusă hârtia de către musulmani. Asta demonstrează metoda perfectă a tradiții orale. Savanții contemporani consideră cultura în care nu există izvoare scrise, ca fiind una primitivă, însă in Grecia antica, ctitorii erau capabili să rețină 100 mii de strofe pe de rost, în așa mod Iliada și Odiseea au ajuns până la noi.
Doctrina contemporană afirmă că 10.000 de ani în urmă, înaintea erei noastre, oamenii puteau doar vâna (mamuți) și culege (pomușoare). Civilizația Al- Meca (America), civilizația sumeriană (cu studiile sale avansate în matematică și astrologie), civilizația Egiptului (3000 de ani pân. la e.n) – au apărut foarte spontan pe fundalul acelor societăți primitive din care apăreau.
Sanscrita și înrudirea sa cu alte limbi:
În 1986 sanscritologul William Johnson a declarat înrudirea sanscriitului cu multe limbi europene în special greaca și latina.
Descoperirea placuțelor "Dacian Santi" sunt legate de primul rege al României Carol I. El a condus cele două principate - Moldova și Muntenia, care au format apoi Regatul Român. Un loc favorit pentru destinația de vacanță a lui Carol I și familia sa a fost o mănăstire într-una dintre cele mai frumoase locuri din România, mănăstirea Sinaia. Aceasta mănăstire a fost construita in secolul al 17-lea pe locul unui templu vedic antic care a existat în acest loc mai multe sute, poate mii de ani. Într-o zi în 1875, în timpul construcției de o extindere a mănăstirii au fost descoperite plăcile de aur cu inscripții antice în total de aproape patru sute, care au fost imediat transferate la curtea regelui. Din fericire, Carol I înainte de topirea placilor din aur a ordonat să facă o copie exactă pe un plumb.
Strămoșii noștri D’AKII, D ARII și H’ARII, cunoșteau Vedele (Veda), dată de către Zei. Mergând pe calea zeilor, către Svarga (Planetele superioare)
și, pasaj tradus din sanskrită de pe una din santiile ajunse până în zilele noastre:
„Renașterea este posibilă
Mergând o cale completă.
Cunoscând chipul RaMHa,
Ca esență a universului,”
În concluzie se poate de spus că multe întrebări rămân a fi inexplicabile de către savanții contemporani privind originea lumii, a vieții și a conștiinței. Aici am încercat să prezint unele date și clarificări privind ralitatea evoluției în filogeneză și unele aspecte ale identității noastre autentice (spirituale) preluate din literatrura vedică și realizate într-o anumită măsură de către mine.