Bărbat și Femeie: diferențe și asemănri din perspectivă de gen. (și) 10 Reguli de educație a copiilor după Janusz Korczak.
Bărbatul ocupă (tinde la) poziția de purușa. Femeia la rândul său tot tinde să ocupe această poziția depurușa .
Purușa înseamnă stăpânitor, explotator, sau cel ce se „desfată”! Purușa mai înseamnă, revoluție, război, distrugere, divorț. Și nimeni nu vrea să fie pracriti. Cei asta pracriti? Pracriti înseană servire, statut dependent, auto-sacrificare, dăruire de sine, forță creatoare și menținere.
Puterea e mai multă la femeie de 9x ori e mai puternică în sfera emoținală și cognitivă, rațională (despre asta mai pe urmă-vin cu explicații). Bărbatul e puternic în forță fizică, femeia în schimb manipulează la nivel de psihic și îl face pe bărbat să fie, supus.
Bărbatul, începe atunci când el conștientizează spiritul, buddhi, buddhi mai înseamnă rațiune. Aici e de menționat diferența, dintre funcționarea psihică, a bărbatului și a femeiei, într-o formă de o schemă, simplistă.
Deci care este diferența între bărbat și femeie în plan psihoemoțional? Să împărțim psihicul în emoții și rațiune. La femei ele lucrează împreună, în paralel, și ele sunt de 9 ori mai puternice decât la bărbat, acuma în zilele noastre aceast nivel s-a aplatizat s-a egalat. Acest fenomen a avut loc datorită emancipării (atunci când femeia dorea să samene cu bărbatul, deci î-l imita). Practic până la de 2x ori în prezent deci de vri-o 7 ori a scăzut din amploarea inițială. Bărbatul este construit cu mult mai simplu (psihic, dar și fizic) la el lurează doar o instanță, sau doar emoțiile sau numai rațiunea, simultan ele (ca la femeie) nu funcționează.
Atunci când, este conectată, rațiunea, în acel moment individul de sex masculin uită, de emoții, este rece, și este capabil să ia o decizie, și să nu retrăiască pe baza la asta. Pentru femeie acest lucru este, mai complicat, deoarece, încurcă emoțiile. Și invers, atunci când bărbatul dă frâu emoțiilor, el uită de rațiune. El uită de tot pe lume! El se scufundă în „plăcere”! Extaz! Iată din această perspectivă, el devine mai vulnerabil. Privind acest aspect, la acest stadiu, ce se desfășoară în timp, femeia este superioară bărbatului. Ea îl numește „cârpă” (în limba rusă, sună mai bine), „femeie” „nu ești bun de nimic” etc…
Bărbatul, de fapt, e mai puternic singur, iar femeia este mai puternică în relație. Sau cel puțin atunci când ea are un suport emoțional de la un model de tip „bărbat”- (nu numaidecât ca corp, dar ca spirit). Un model de încredere, un lider. Persoană care este capabilă să ia o decizie semnificativă, ferm. Astfel se simte protejată, pe plan psihologic (dar și fizic, material tot este de deorit să fie).
Femeia se compară cu focul, iar bărbatul cu untul, deci cu cît este mai aproape de foc, cu atât se topește, cu cât mai departe, îngheață. Deci, trebuie să se mențină, o distanță anumită, echilibrtă, în relații.
În societatea occidentală sunt mai active femeile (în aspect social). Deoarece, bărbații (din cauza circumstanțelor create) sunt provocați să activeze partea emotivă , sau senzitivă a personalității sale, mai ales cea ce ține de energia sexuală. Acest „libido” erosit, transformă „untul” într-o băltoacă. Sau tot aici se atașează evadarea în consum de intoxicații, alcohol, drog, etc.
În orient lucrurile stau puțin invers. Da, desigur sunt acolo lacunele sale. Dat fiind faptul că bărbații sunt activ, social, ei mai și sunt agresivi față de femei și între ei. (Țările Arabe). În India, e mai puțin echilibrat, acest aspect (dar e și acolo un pic de haos). Totuși, interesant!
o istorioară..))
Un hindu venind recent în Rusia, la un prieten bun de-al său în vizită. Au ieșit cu ocazia dată, la o plimbare pe străzile, vechiului oraș rus, Sankt- Petersburg. Și plimbându-se ei pe străzile acestuia. Ce-l dintâi î-l întreabă pe amicul său, cu o doză mărișoară de nedumerire.
- Da, unde sunt bărbații?
Întrebarea, fiind, fără răspuns… fiind tot-odată evident, că era la suprafță.
Loc pentru, reflecții…
Puțin despre sfera educația copilului, tot din punctul de vedere al acstei abordări.
În educația copilului în unele cazuri atunci când este necesară o pedeapsă, mai ales în cazul educției băieților (băiatului). Este nevoie de implicrea părții masculine (raționale)- fără emoții. Deoarece pedeapsa, nu corelează cu emoțiile. Pedeapsa trebuie să aibă un cracter educativ, cea ce înseamnă că: trebuie să fie făcută, la rece, fără aprindere emoțională, fără regrete sau frică (deoarece copilul, va percepe pedeapsa ca pe o nedreptate). Deseori puntem observa, scena, când mama dorește să-l pedepsească pe copil, dar nu poate, deoarece îl iubește! Sau din contra î-și dă frâu emoțiilor și-l pedepsește prea dur. Asta este incorrect. De fapt. Și poartă un caracter distructiv. Pentru formarea corectă a personalității copilului.
Și, deci, 10 reguli de la faimosul psiholog, pedagog și erou, de fapt, polonez de etnie evreiască, Janusz Korczak. În timpul genocidului evreiesc, el a intrat împreună cu copilul pe care-l ținea în brațe și căruia î-i relata o poveste, și ceilalți copii, evrei, care trebuiau să intre în camera cu gaze.
La propunerea comandantului nazist, ca să nu intre…El a răsuns: Nu toți sunt tot așa de nemernici!
El a elaborat 10 reguli pentru părinți, ca fiind un ghid în procesul de educare a copiilor.
1. Nu te aștepta ca copilul va fi la fel ca tine sau la fel cum doriți. Ajută-l să devină el dar nu tine!
2. Nu cere o plată de la copil, pentru tot ce ai făcut pentru el. I-ai dat o viață! Cum el te poate răsplăti? El va da viață altuia, celălat- celui de-al trilea, iar aceasta este o lege ireversibilă a recunoștinței.
3. Nu transpune asupra copilului nemulțumirile și supărările tale, ca să nu mănânci pâine amară la bătrânețe. Pentru că ceea ce semeni, cea culegi. (Munca fzică e mai ușoară decât munca verbală- lector, speacher etc.. de 2 ori, iar munca psihologică- cea de ascultare a problemelor altora e de 1,5 ori mai grea decât cea verbală. Deci, copilul nu trebuie să fie transformat în psiholog! Asta nu este peste puterile lui).
4. Nu aborda de „sus” probleme lui . Viața este dată fiecăruia după forțele sale, și fii sigur că lui - îi este greu nu mai puțin decât ție, și poate chiar și mai greu, pentru că el nu are experiență.
5. Nu umili!
6. Nu uitați că cea mai importantă întâlnirie în viața omului – este cea cu cu copii. Acordați mai multă atenție pentru el - nu putem ști pe cine îl întâlnim în copil.
7. Nu te tortura (forța), dacă nu poți face ceva pentru copilul tau, doar ține minte că pentru copil este făcut insuficient, dacă nu sa făcut tot ce este posibil. (Pentru al face pe altcineva fericit omul trebuie să fie fericit el însuși. Deci dacă o mamă lucrează la 3 servicii, chipurile, pentru fericirea copilului și singură de fapt este doborâtă la pământ, despre ce, fericire, poate merge vorba?)
8. Copilul nu este un tiran, care acaparează toată viața ta, nu doar rodul trupului și a sângelui tău. El este o cupă prețioasă, care a fost oferită ție pentru, a o păstra în siguranță și pentru a dezvolta în ea, focul creativ. Este o dragoste extinsă a mamei și a tatălui, care nu vor crește, copilul „nostru“ sau „al meu“, dar un suflet, oferit pentru păstrare.
9. Învață să iubești copilul altcuiva (un copil străin). Niciodată nu-i face cea ce nu ai vrea să-ți facă pentru al tău.