Abordări tangențiale privind structura psihicului pe nivele ierarhice
Am încercat în articolul dat să fac o cominstanțeloritică a două modele de abordare a psihicului uman, şi anume cea occidentală şi cea orientală. Dacă despre cea oocidentală se cunoaşte în mare parte atunci abordarea orientală este puţin mai obscură sau neânţeleasă. Sau chiar dacă şi este cunoscută , am încercat să pun în valoare acele principii şi explicaţii oferite de elaboratorii acestei abordări.
Sistemul psihic reprezintă în sine un ansamblu autoreglabil de stări și procese structurale pe baza principiului semnalizării, reflectării și simbolizării și coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere seriere spațio temporară, şi generalizare (Mihai Golu, Aurel Dicu 1972)
și...
Sistemul psihic este un sistem energetico- informațional de o complexitate supremă prezentând cele mai înalte și perfecționate mecanisme de autoorganizare și autoreglaj și fiind dotat cu dispozitii selective și cu modalități proprii de determinare antialeatorii ( Paul PopescuNeveanu 1987).
Astea sunt definițiile clasice oferite de psihologii româmi Golu, Dicu și P. P. Neveanu
Fondatorul psihanalizei S. Freud împarte psihicul iniţial în Inconștient, Conștient și Subconștient. Apoi în Sine, Eu, şi Supra-Eu. El spune că
există o energie psihică „libido” sau-pulsiuni, care ca o energie electrică fluxează şi se direcţionează la diferite instanţe : Sine, Eu, Supraeu din abordarea a 2-a
Apoi urmeză descirere instanțelor :
1. Sinele este axat pe plăceri (senzoriale), plăceri infantile.
2. Supraeul pe suprimări sau sublimare.
Sublimarea- direcţionarea către supra-eu cea ce iniţial proovoacă o tensiune dar mai apoi în urma formării unui volum de energie dă capacitatea persoanei de a beneficia de satisfacţie senzorială, plăceri (exemplul banilor- a acumulat, apoi cheltuie)
3.Eul este intermediar- între Sine și Supra-Eu.
Scopul final al realizării personale este un echilibru dintre Sine şi Supra Eu- ca rezultat stabilirea la nivelul Eului, adică formarea unui Eu adecvat, echilibrat. Pentru că nici reprimarea plăcerilor (supra eu)-cea ce aduce la nevroze, sadism-masochism şi violenţă, agresiune ( el vede această reprimare a instinctelor anume ca cauză războaielor și a iritației în societate, și anume aceste reguli impuse de biserici şi doctrina moralistă a timpurilor sale) dar nici expunerea pentru plăceri senzoriale fără anumită limită (inconştient) nu aduce benificii, ci transformă omul într-un animal, copil infantil. Care numai consumă, și tinde spre eliberare de responsablități și efort. Deci, cam de aici provine societatea consumistă.
Maslow, Fondatorul deja a psihologiei umaniste alături de Carl Rogers făcând un studiu amplu asupra persoanelor aflate în proces de actualizare ce se află la vârful piramidei trebuințelor elaborate de către el.
El menționeză următoarele lucruri privind ierarhizarea motivațiilor din piramida sa:
• Trebuinţa superioară apare mai târziu pe scara filogenetică și în ontogeneza
• Cu cât este mai înaltă trebuința cu atît este mai puțin imperativă pentru simpla supraviețuire, gratificarea ei poate fi amânată mai mult şi poate dispărea mai ușor pentru totdeauna.
• A trăi la nivelul superior al trebuințelor înseamnă mai multe, cum ar fi: eficiență biologică, longevitate vitală, sănătate, mai bun somn și poftă de mâncare mai bună, și așa mai departe.
• Trebuințele superioare sunt mai putin imperative din punct de vedere subiectiv ( greu de identificat/ ușor de confundat)
• Gratificarea trebuințelor superioare are rezultate subiective mai dezirabile adică fericire si seninatate mai profunde și o bogăție a vieții lăuntrice.
• Trebuinţele superioare produc totodată și o socializare integră și deasemenea individualizare pregnantă- este o anumită contradicție, și aici intervine ideea lui Erich Fromm : iubirea de sine, nu este antagonică față de iubire pentru ceilalți, ci sinergica cu aceasta.
Și din studiu asupra persoanelor aflate în proces de actualizare aprox. 50-70 la număr. El scrie următorul lucru: din analiza holistică a impresiilor în ansamblu, rezultă ca material următoarele caracteristici ale oamenilor aflați în procesul de actualizare a sinelui:
1. Percepția realității- ușor de detecteză prefacatoria falsitatea, lipsa de onestitate etc. comprehensiune înaltă în cea ce ţine de muzică, artă, politică
2. Acceptarea- acceptă lumea așa cum este ea( in stil stoic) cu toate neajunsurile și discrepanțele ei.
3. Spontaneitatea- simplitate și naturalețe în comportament.
4. Centrarea asupra problemelor- nu se concentrează pe problemele proprii ci a altora acești indivizi au o misiune în viață, o sarcină de îndeplinit.
5. Solitudinea - o preferă fără ca asta să le provoace disconfort. Ba chiar le place- de obicei sunt deasupra bataliei: calmi, neutri.Dar păstreză demnitatea și în contextul nedemn, obiectivate în consecinţa detașării.
6. Autonomia- Independeță
7. Experiențele de vârf ( william james- 1958)- în fata ochiilor se pot deschide orizontul nelimitate, senzație de a fi puternic în același timp și neputincios ca oricând, extaz copleșitor, uimire și evlavie, pierderea orientării în timp și spațiu. Este vorba despre o experiență naturală situată sub jurisdicția științei- nu o iluzie sau rezultat al unei intoxicații de drog sau alcohol.
8. Sentimentul înrudirii cu toți oamenii- (compasiune pentru toate ființele umane).
9. Modestie și respect
10. Relațiile interpersonale- profunde, consistente, mai multă contopire, identificare, iubire ,devotament( de durată)
11. Etica- simț etic puternic, standarte morale clare, fac bine nu rău, Dacă utilizăm termenul de religie ca concept de transcendență sau metafizic, sunt religioși toti inclusiv ateii, dacă se întrebuințează termenul de religie în context de instituție ortodoxă practic sunt nereligios toți.
12. Mijloace şi scopuri- se orientează către scop și nu către mijloace, apreciaza actiune de dragul acțiunii.Wertmeir- copii sunt atât de creativi, transformă rutina în joc.
13. Umorul- nu le place umor pe baza la durerea sau înjosirea cuiva, rănirea persoanei, nu le plac glumele de superioritate, când se râde de inferioritatea cuiva. Le este specific umor filozofic imparțial, fin de natură.
14. Creativitatea- deci sunt creativi, inventivi.
15. Rezistența la enculturare- se împacă cu „cultura”, păstrează o detașare lăuntrică față de ea.
16. Imperfecțiunile- din cauza idealizării oamenilor simpli- sunt priviți adesea caraghioşi, inutili, fără emoții, ne pământești, deacea sunt mai izolaţi.
17. Valorile- posedă un sistem solid de valori datorită acceptării filosofice a nuturii sinelui, naturii umane, a unei bune părți din viața socială, a naturi și realității fizice.
Filosoful chinez Lao-Zi (cel cu urechi mari su copil bătrân- se traduce numele său) împarte conștiința umană în 3 nivele sau tipuri:
1. nivel este cel al Omenirii, este nivelul mediocru de existență unde persoana tinde într-o orecare măsură să-și satisfcă trebuințele inferioare de obicei acești oameni necesită o anumită ghidare și grijă, anumit ajutor.
Și componenta dată ei o primesc de la psihotipul 2. Cârmuitorul, acest nivel de conștiință este suprem din punct de vedere al gestiunii lucrurilor a organizări și a conducerii altor oameni, asta le permite ca ei să devină lideri ai societății, însă minusul lor este că ajungând la ipostaza superioară au tendința de a abuza de puterea și influența pe care o posedă. Tot la acest nivel este prezent faptul împărțirii oamenilor în prieteni și dușmani, „buni” și „răi” „ai noștri” –„ai voștri”.
La un nivel mai superior se află psihotipul 3. Înțeleptul- pe această platformă de conștientizare deja persoana nu mai împarte oamenii în prieteni și dușmani. Pentru acest tip, toți sunt egali –prieteni sau dușmani. Deaceea el este capabil să ofere cunoașterea necondiționat (pentru toți). Este acel nivel discutat anterior pe care Maslow îl numește ca persoane aflate la stadiul autorealizării.
și 4.Dao este stadiul spre care tinde înțeleptul- de unde el capătă inspirație, forță, pace, echilibru emoțional. Este acel rezervor de unde conștientul se alimentează cu valori și percepte morale- la Freud-Preconștient, Aici este Dao.
În Șrimad Bhagavatam – care este comentariul a însuși autorului rezumatului la Vede, (deci el a făcut un rezumat, pentru savanți și înțelepți la Vede, pentru că Vedele sunt foarte voluminoase) Vedanta –Sutra. În Cântul trei Celebrul Kapila Muni descrie filosofia Sankya, care este o filosofie analitică, Sankya se traduce ca analiza elementelor, Și aici este prezentată schema acestei abordări- Doar partea ce ține nemijlocit de psihic pentru că ea se extinde (analiza) și pe elementele materiale, din ce este format corpul fizic (acizi, hidrați, lichiduri, etc.) Și la nivelul inferior se află cele 5 simțuri de cunoaștere a lumii exterioare (Văz, auz, miros, tactil, gustativ.) prin ele informația nimerește în minte (psihologii americani utilizează termenul de „mind” cu sens de psihic -Mander, Miller Jenson etc.) În sanscrită se numește manas- Minte. Principala funcție a sa este de a accepta cea ce-i plăcut simțurilor și de a respinge cea ce-i neplăcut. (Sine sau inconștinet la Freud). Mai sus de el se poziționează Rațunea, budhhide la cuvîntul Buddha –rațional sau înțelept. Această componentă a psihicului răspunde de cea ce-i folositor și ce nu.
De exemplu un copil trebuie să administreze un leac și el îl respinge-pentru că-i amar, mintea, inconștientul refuză din cauza că-i neplăcut (simțurilor) . Aci intervnie Rațiunea-un părinte, de exemplu mama și î-l impune deoarece e necesar, e necesar pentru tratament. Chiar dacă mintea nu vrea, rațiunea spune că trebuie pentru a se trata.
Și Eul Sau Ființa vie se află în inteiror dacă reprezentăm schema în formă de straturi cilrculare și el este caracterizat prin 3 caracteristici 1 el este nemuritaor- chiar și Freud scria că inconștientul se crede nemuritor- deoarece Eu-l aici se transpune- la nivel de simțuri, Eu văd, eu aud, la nivel de minte: eu gîndesc, eu accept, nu accept, rațiune: eu- rațoionalizez,deduc ceva. Plina cunoaștere rezidă în- "Cunoaștete pe tine însuți"- atunci vei cunoaște totul.
Freud a vorbit despre tendința pentru plăceri și infantilitatea inconștientului – însă aici ea este la nivel spiritual, la nivelul autorealizării, coplilăreșia, prezentă la persoanele în satadiu de autoralizare. Și Supra-Eul deja aici cu altă conotație, ca preconștient ( Freud se considera ateu deacea nu putea să folosească termenul de Supraconștient sau Rațiune supremă, adică Dumnezeu) la Freud iarăși este acea sursă de alimentare pentru Eu. Acel rezervor nesecat cu care conectându-se Eu-l se simte împlinit, complet, veridic și autonom de tendințele inferioare